EPISTOLĂ (< lat. lit. epistola, scrisoare) Specie a vechiului gen didactic sau a genului liric, epistola este o scrisoare în versuri, adresată unei persoane reale sau imaginare, în concepția anticilor ea avînd însă sensul de scrisoare obișnuită. Serioasă sau glumeață, gravă sau ușoară, după natura subiectului și a împrejurărilor, ea poate fi: filozofică, tratare a unor probleme de morală, religie, politică, literatură, ca Epistolele lui Horațiu, în literatura latină, Les épîtres de Boileau, în literatura franceză; familiară, cu subiecte mai puțin grave și fără să aibă adâncimea epistolei filozofice (ex. scrisorile familiare ale lui Cicero); heroidele, epistole scrise de personaje celebre ale vremurilor eroice, în care erau tratate pasiuni imaginare sau nenorociri închipuite ale unor ființe care nu au existat decît în imaginație. Reluată în epoca Renașterii, ea cunoaște apoi o mare dezvoltare în perioada clasicismului, prin Boileau, Voltaire, La Fontaine. În literatura noastră, epistola a fost cultivată de Gr. Alexandrescu (Epistolă către Iancu Văcărescu, Epistolă către Voltaire etc.), de M. Eminescu, în Scrisori, creații lirice, prin excelență, fără nici o urmă de didacticism.