EPUIZARE s. f. Acțiunea de a (se) epuiza. 1. Terminare, sfîrșire, isprăvire (prin întrebuințare, consumare, vînzare). Epuizarea unei ediții. ♦ Lămurire completă, discutare în toate amănuntele. Epuizarea ordinii de zi. 2. Istovire, sleire, slăbire, extenuare. Stai liniștit, nu-i nimic grav... Epuizare și surexcitare nervoasă, atît! REBREANU, P. S. 154. – Pronunțat: -pu-i-.