ESCORTĂ, escorte, s. f. 1. Pază alcătuită din oameni, înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a împiedica să evadeze. Erau duși cu escortă la un lagăr de concentrare. SADOVEANU, P. M. 110. Se hotărîră... să ne ducă cu o escortă pînă la hotar și acolo să ne libereze. BOLINTINEANU, O. 263. ◊ Loc. adv. Sub escortă = sub pază. (Expr.) A fugi de sub escortă = a evada. Arestatul... are intenția... să fugă de sub escortă la cel dintîi prilej. PAS, Z. IV 215. 2. Grup de persoane (de obicei militari) care însoțesc o persoană ocupînd un post înalt, pentru a o apăra contra unui eventual atac. V. suită. Olimpie sosește la Golești cu o mică escortă de arnăuți. GHICA, S. 112. 3. Grup de nave și avioane militare care însoțesc (în timp de război) vapoarele de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).