esopera vt vz exopera

exopera [At: BARIȚIU, C. II, 108 / V: eso~ / Pzi: ~rez / E: ex- + opera] (Înv) 1 vt A obține ceva prin insistență. 2-3 vtr A (se) realiza.

esoperá, esoperez, v.t. (arh.) A insista: „[Benedictu] a esoperat în anul 1352, 19 februar, că în libertățile concese celor patru oppide s-a împărtășit și Sighetul” (Mihaly, 1900: 29; dipl. 12). – Var. a lui exopera (MDA).