ETIMO- „etimon, sens adevărat”. ◊ gr. etymos „real, veritabil, adevărat” > fr. étymo-, germ. id., it. etimo- > rom. etimo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în etimologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Stabilire a originii unui cuvînt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice. 2. Ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi.