excepțional, ~ă [At: ASACHI, Î. 15/22 / V: (înv) esc~, (îvr) ecce~, escepțiunal, ese~, exțe~ / P: ex-cep~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exceptionnel] 1-4 av, a (Într-un mod) care constituie o excepție (3) sau care se bazează pe o excepție. 5-6 av, a (Într-un mod) care iese din comun Si: deosebit, excelent (1-2), extraordinar (5-6), minunat. 7 av (Urmat de pp „de”, conferă unui adjectiv valoare de superlativ) Foarte. 8 sn (Rar) Excepționalitate.