excepta [At: PARAB. 94/9 / V: (înv) esc~, (îvr) ese~ / P: ex-cep~ / Pzi: ~tez / E: fr excepter, lat exceptare] 1 vt A lăsa deoparte Si: (înv) exceptarisi, (îvr) excepționa. 2 vt A nu cuprinde. 3 vt A nu socoti. 4 vt A exclude. 5-6 vir A face excepție de la o regulă, normă. 7 vr (Înv) A se separa. 8 vi (Jur; rar) A ridica într-un proces unele obiecții, prin care apărarea urmărește să fie respinsă acțiunea sau amânată judecata Si: (înv) exceptălui, (iuz) exceptarisi.