EXCITA, excit, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ; a stimula. Dacă înțepăm piciorul broaștei... înțepătura excită terminația nervului senzitiv. ANATOMIA 30. ◊ Refl. De la centrul respirator, situat în bulbul rahidian, excitațiile merg prin măduva spinării de-a lungul fibrelor nervoase, pînă la mușchii respiratori. Și astfel se excită într-o ordine strict determinată, cînd mușchii inspiratori, cînd cei expiratori. ANATOMIA 87. ♦ A aduce într-o stare de iritație, de nervozitate; a ațîța, a întărîta. Deși mulți din boierii cei mai însemnați simțise că se pregătește ceva și veneau pe la unii din noi, încurajîndu-ne și chiar excitîndu-ne, făgăduind că erau gata a da tot concursul lor moral și bănesc, dar nici unul n-a venit să aducă un gologan măcar. GHICA, S. A. 158. ♦ A provoca, a produce, a stîrni o senzație, un sentiment. A excita foamea. A excita setea. ▭ Care sînt idealurile, simțirile ce ne va excita și sugera opera artistică. GHEREA, ST. CR. I 39. 2. A produce un cîmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric.