Definiția cu ID-ul 581435:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*executív, -ă adj. (d. execuțiune, după con-secutiv). Care e însărcinat să execute legile: puterea executivă, agent executiv. Caracter executiv, care face să se împlinească obligațiunea. – Ob. egz- (după fr.).