exemplu (lat. exemplum „probă prin comparație ori prin similitudine”), figură care reprezintă o specie de argument, și anume evocarea, în spațiul unui singur enunț, a unui fapt istoric sau admis ca atare, util pentru a convinge (P): 1. comparație pentru evidențierea deosebirii sau opoziției: „Marcellus a restituit siracuzanilor, dușmanilor noștri, operele de artă; Verres le-a răpit aliaților noștri.” (Cicero; → Q., vol. II, p. 72); 2. similitudine: „Saturninus a fost asasinat, pe bună dreptate, ca și Grachii.” ( → Q., vol. II, p. 72). • E. e bine folosit și atunci când argumentează de la mai mare la mai mic (a) sau de la mai mic la mai mare (b): a) „Au fost dărâmate cetăți, din cauza încălcării drepturilor căsătoriei; ce pedeapsă merită un adulter?”; b) „Niște cântăreți din flaut, când au plecat din Roma, au fost rechemați în mod oficial; cu atât mai mult trebuie rechemați din exil conducătorii de seamă ai statului și care au binemeritat de la Republică, dacă au fost alungați din invidie.” ( → Q., V, vol. II, p. 73). • E. nu are efect retoric dacă nu-i folosit ca materie a similitudinii și opoziției, învelișul figurat al raționamentului oratoric. E., îmbrăcat în similitudine sau contrast, poate fi un argument în pledarea cauzei.