existență sf [At: TEODORI, A. 57/17 / V: (înv) ~ție (pl: ~ii), ~tin~, esi~, esistenție (pl: ~ii), esistin~, (îvr) ezistenție (pl: ~ii), ezistință / P: eg-zis~ / Pl: ~țe / E: fr existence, lat existentia] 1 Viață (considerată în durata și conținutul ei) Si: (rar) existare (1). 2 Mod de viață. 3 Durată (a unei situații, a unei instituții). 4 Realitate obiectivă. 5 (Îs) ~ socială Totalitate a condițiilor vieții materiale a societății. 6 (Cu verbul „a câștiga”) Condiții, mijloace materiale necesare vieții. 7 Prezență. 8 Menținere în viața politică și economică (internațională) Si: existare (2). 9 (Rar) Poziție socială Si: rang. 10 (Flz) Categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. 11 (Mat; îs) Teoremă de ~ Teoremă prin care se demonstrează că, în anumite condiții, o problemă admite soluții.