EXPANSIUNE, expansiuni, s. f. 1. (Fiz.) Creșterea volumului unui sistem fizico-chimic; creșterea volumului unui gaz (în urma scăderii presiunii); extinderea unui gaz pe un spațiu mai mare decît cel inițial. 2. Creștere și extindere a sferei de influență politică și economică a unui stat asupra altora, acaparare de teritorii străine. Politica unui stat care aspiră spre expansiune mondială este însoțită în mod inevitabil de militarizare, de pregătiri de război, precum și de intensificare a reacțiunii înăuntrul țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 6/5. 3. Fig. Expansivitate, comunicativitate. Să trăiești, domnule locotenent, strigă cu o expansiune subită advocatul Theodorescu-Fălciu. ARGHEZI, P. T. 134. Deosebirea între simțăminte se arată mai ales cînd sînt ajunse la cel mai mare grad de expansiune. GHEREA, ST. CR. III 283. I se părea falsă toată bucuria și expansiunea omului acestuia. VLAHUȚĂ, O. A. III 71. – Pronunțat: -si-u-.