expediție sf [At: MAIOR, I. B. 5/8 CF ID. IST 21/22 / V: (înv) ~iune, esp~, espedițiune, sp~, (îvr) spediciune / P: ~ți-e / Pl: ~ii / E: fr expédition, lat expeditio] 1 (Jur; înv) Copie după un act sau după o hotărâre. 2 Călătorie lungă și anevoioasă făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate, cu scopuri științifice, comerciale etc. 3 (Ccr) Persoanele care participă la expediție (2). 4 Campanie militară agresivă în afara granițelor țării. 5 Perioadă de timp în care se desfășoară expediția (4). 6 (Rar) Operație militară (ordonată de o autoritate de stat) pentru reprimarea unei mișcări sociale. 7 Efectiv militar care ia parte la expediție (5). 8 (Înv) Expediere (3). 9 (Ccr) Serviciu pentru expedierea (3) corespondenței. 10 Biroul unde se află expediția (9). 11 (Îs) Condică de ~ Registru în care se înregistrează zilnic lista corespondenței expediate de o instituție sau de o întreprindere.