EXPLOATATOR, -OARE, exploatatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care își însușește fără echivalent muncă străină, persoană care acaparează roadele muncii altuia; (în orînduirea capitalistă) persoană care exploatează munca salariată și-și însușește plusvaloarea. V. moșier, feudal, capitalist, chiabur. Chiaburii sînt exploatatorii cei mai feroci, cei mai brutali, cei mai sălbatici, și nu o dată s-a întîmplat în istoria altor țări ca ei să restabilească puterea moșierilor, a regilor, a popilor, a capitaliștilor. LENIN, O. A. II 347. Dăm jos pe stăpîni, împărțim plugărimii pămîntul; înlăturăm pe exploatatorii industriilor, statul ia în stăpînire fabricile. SADOVEANU, M. C. 124. ◊ (Adjectival) Regele... capul clasei exploatatoare care a adus țăranul la sapă de lemn, care-a întins pînă într-atîta coarda că ea s-a rupt... are îndrăzneală a vorbi de spirite rătăcite. LIT. ANTIMONARHICĂ 138. 2. Persoană care exploatează (2) o moșie, o pădure etc. ◊ (Adjectival) Întreprindere exploatatoare de mine. – Pronunțat: -ploa-.