EXPUNE, expun, vb. III. Tranz. 1. A arăta, a prezenta prin cuvinte, a face cunoscut, a explica, a povesti. Obișnuia să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 74. D. Bogdan expunea greșit pe Taine. GHEREA, ST. CR. II 10. 2. A așeza la vedere, a arăta diferite obiecte pentru ca ele să fie cunoscute sau cumpărate. În vitrine sînt expuse ultimele noutăți. Multe lucruri din cele expuse nu-s cunoscute de Moș Gheorghe, dar nici nu dorește să le cunoască pentru că-s prea multe. SP. POPESCU, M. G. 93. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încît să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. Își expune hainele la aer. A expune corpul la soare. ▭ Abia expus la dogoreala jăraticului... [granguru ] se preface într-o sărmăluță de grăsime. ODOBESCU, S. III 32. 3. A pune într-o situație periculoasă. Și credeți că n-aș fi nebun să vă expun la primejdii, pentru o petrecere care se poate amîna. CARAGIALE, O. VII 34. Dacă în adevăr simți compătimire pentru mine, nu-ți expune zilele în zadar. ALECSANDRI, T. I 436. 4. (Cu privire la materiale fotosensibile) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Variantă: (învechit) espune (NEGRUZZI, S. I 211) vb. III.