EXTRAORDINÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și adv.) Dotat cu calități deosebite; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional, ieșit din comun; miraculos (1). 2. (Dr.) Cale de atac e. = care de atac îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive. Există trei c. de a. e.: contestația, revizuirea, recursul în anulare. 3. (EC.) Venit e. = venit al unei firme care nu rezultă din operațiunile ordinare. Buget e. = buget creat în mod separat față de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate (ex. buget pentru înzestrarea armatei).