facultate sf [At: ODOBESCU, S. III, 43 / Pl: ~tăți / E: fr faculté, lat facultas, – atis] 1 (Adesea la pl) Însușire fizică, intelectuală sau morală a cuiva Si: aptitudine. 2 (Înv; îs) ~tățile sufletului Denumire dată proceselor psihice fundamentale (inteligența, afectivitatea și voința). 3 Capacitate a unui fenomen, obiect etc. de a se dezvolta, de a acționa. 4 Unitate didactică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior, unde se predau discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenților și a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. 5 Local unde funcționează o facultate (4). 6 Personalul unei facultăți (4).