Definiția cu ID-ul 898502:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALIMENT, falimente, s. n. 1. (În economia capitalistă) Declarare judiciară a unui comerciant sau bancher (persoană fizică sau juridică) ca fiind în stare de insolvabilitate; bancrută. «Naționalizarea» laburistă n-a făcut decît să-i salveze de la faliment pe posesorii minelor și societăților de căi ferate. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 2/l. Falimentul... S-au tras obloanele, s-au lipit sigiliile, iar ceva mai tîrziu, un camion hodorogit i-a ridicat marfa. SAHIA, N. 91. ◊ Expr. A da faliment = a ajunge în stare de insolvabilitate, a nu-și mai putea face plățile; fig. a da greș, a nu reuși, a se prăbuși. A declara în stare de faliment = a declara pe cale judiciară că un comerciant sau un bancher este în stare de insolvabilitate. 2. Fig. Ruină, eșec total. Lupta perseverentă a forțelor comunismului avînd în frunte Uniunea Sovietică, împotriva forțelor reacțiunii, va duce la falimentul definitiv al imperialismului și la triumful comunismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 2/5.