faptă sf [At: COD. VOR. 115 / Pl: ~te / E: ml facta (pll factum)] 1 Acțiune săvârșită de cineva Si: fapt (5), ispravă, (înv) facere (2). 2 (Îs) ~ bună Binefacere. 3 (Îs) ~ rea Prejudiciu adus cuiva. 4 (Îs) Om al ~tei (sau faptelor) Om care își pune în practică năzuințele. 5 (Îas) Om cu spirit practic. 6 (Nob; îs) A pune în ~ A pune în aplicare. 7 (Îvr) Ocupație. 8 (Înv) Cauză (2). 9 (Bis; înv) Facere (7). 10 (Bis; înv) Creatură (5). 11 (Îs) ~te de arme Acte de eroism militar. 12 (Înv; îlav) În ~ În realitate.