favoare sf [At: NEGRUZZI. S. I. 143 / V: favor sn / Pl: ~ruri / E: fr faveur] 1 Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții. 2 Dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva Si: (înv) hatâr. 3 (Înv; îe) A fi (sau a intra, a ajunge etc.) în (sau la) ~ (ori favor) A se bucura de bunăvoința cuiva. 4 (Îlpp) În ~a (Înv favorul) (cuiva) În avantajul cuiva. 5 (Îs) Bilet de ~ Bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol.