FAȚADĂ, fațade, s. f. Fiecare din părțile exterioare verticale ale unei clădiri sau ale unui monument; (prin restricție) partea din față a unei clădiri, unde se găsește intrarea principală. Crepul de doliu a îmbrăcat toată fațada casei. ANGHEL, PR. 65. ◊ Loc. adj. De fațadă = de ochii lumii, de formă.