FELICITA, felicit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut, pentru o realizare însemnată etc.; a exprima urări de fericire, de izbîndă pentru viitor cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. lartă-mă că, dintre toți prietenii cari m-au felicitat de ziua mea, pe dumneata te-am lăsat să-ți răspund la urmă. CARAGIALE, O. VII 298. Arhiepiscopul de Novgorod, unul din oamenii cei mai luminați a Rusiei pe atunce, felicită pre autorul anonim prin versuri. NEGRUZZI, S. II 146. Primesc vizita directorului teatrului... mai întîi mă felicită asupra succeselor dobîndite în seara ajunului. RUSSO, O. 138. ♦ Refl. (Familiar) A se socoti mulțumit, fericit, satisfăcut (pentru rezultatul obținut). – Accentuat și: felicit. - Prez. ind. și: (învechit) felicitez (IBRĂILEANU, SP. CR. 146). – Variantă: (învechit) fericita (NEGRUZZI, S. I 6) vb. I.