FELURIME, felurimi, s. f. Diversitate, varietate. Cheiurile lucii de lumină se colorau de felurimea covoarelor cu țesături bogate. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. Între mii de dobitoace, o, ce multă felurime! CONACHI, P. 269. ◊ Loc. adv. (Învechit) În felurimi sau (neobișnuit) pe felurime = în diferite feluri. Copii voinici, rumeni, bucălați, goneau cu ghiozdanele... să învețe a citi slove noi, a citi apoi pe felurime, a scrie pe platcă. DELAVRANCEA, S. 217. ◊ Expr. (Învechit) Felurimi de... = fel de fel de..., toate felurile de..., multe și variate. Felurimi de costumuri, felurimi de petreceri în pădurice. BOLLIAC, O. 215. Tîrgui felurimi de lucruri. GORJAN, H. I 86. – Variantă: (învechit) feliurime (GOLESCU, Î. 67) s. f.