FEMEIE s. f. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) Familie. A: Și împărțea pre fămeaie bucate. AP. 1646, 5^v. C: Lot, ieși tu și muiarea ta și fămeaia ta afară din cetate. FL. D 1693, 32^r. Femeye. Familia. Foemina. AC, 338. Familia. Nyam, fomea. Nemzetségh. LEX, MARS., 204 Întoarne de pre mine mînia ta și de pre toată femeia mea. MISC. SEC XVII, 103^r; cf. PSALT. (1651). ◊ (Trans. SV) Loc., adj. De fămeaie = căsătorit. Muierile ceale ce-s de fămeaie și să leagă cu farmecele drăcești să n-aibă prunci. AMD 1759, 61^v. Variante: fămeaie (AP. 1646, 5^v: PSALT. 1651; FL. D 1693, 32^r; AMD 1759, 61^v, fomeie (LEX. MARS., 204). Etimologie: lat. familia.