FEREALĂ s. f. 1. Pază, precauție, băgare de seamă, circumspecție. Despre coana Liza se vorbește cu fereală în mahala. PAS, Z. I 80. Ușa se deschise încet și cu fereală. SADOVEANU, O. I 143. Citea cu fereală, ca un făcător de rele, și adormea cu cărțile sub cap. C. PETRESCU, R. DR. 29. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdii; adăpost. A purtat-o trenul la oraș, la fereală. STANCU, D. 157.