FERESTRUICĂ, ferestruici, s. f. Diminutiv al lui fereastră. Trebuiră... să-l culce pe unul din paturile mari și înalte din odaia cu ferestruici pătrate. DUMITRIU, V. L. 14. Pe ferestruică se vedea în amurg Piatra Teiului. SADOVEANU, B. 121. ♦ Gaură mică asemănătoare cu o fereastră; spărtură, deschizătură. Poarta o deschiz eu: îi știu meșteșugul. Să-i croim ferestruica. CARAGIALE, O. I 291. – Variantă: (regional) ferestuică (ALECSANDRI, C. 26) s. f.