fes sn [At: I. GHICA, REV. NOUĂ II, 175 / Pl: ~uri / E: tc fes] 1 Acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pânză sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. 2 (Fam; îe) Interesul poartă ~ul Se spune adesea la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje. 3 (Fam; îe) A-i turti (cuiva) ~ul A face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite. 4 (Îae) A comite o mare prostie. 5 (Fam; îae) A face de râs pe cineva. 6 Căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului. 7 (Fam) Căciulă tricotată purtată de tineri și copii. 8 (Ent; îc) ~ul-popii Fesușor (Porphyrophora polonica).