FIDELITATE s. f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudini etc. (față de cineva sau ceva); credință, devotament. Cu prilejul vizitei lui Petru cel Mare la Iași, Constantin Brîncoveanu îi trimite o scrisoare, dîndu-i din nou asigurări de fidelitate. IST. R.P.R. 214. 2. Exactitate, precizie în prezentarea sau în reproducerea realității, a unui text etc. [Traducătorii trebuie] să se silească a reprezenta pre romînește, în mod clar și cu fidelitate, atît înțelesul general al frazelor și al cuvintelor, cît și toată acea minunată varietate de nuanțe... a frumoaselor și măiestritelor limbe antice. ODOBESCU, S. II 361.