FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; nume impropriu pentru oțel, în special pentru oțelul moale. ♦ Loc. adj. De fier = tare, vînjos, neînduplecat; riguros, sever. ♦ Epoca fierului (sau de fier) = epocă din preistoria omenirii, cînd omul a început să prelucreze și să folosească fierul. Drum de fier = cale ferată. ♦ Expr. A-i trece (cuiva) un fier (ars) prin inimă = a i se stringe (cuiva) inima de frică, de durere. 2. Nume dat la diferite unelte făcute din oțel sau avînd o lamă de oțel: a) (adesea determinat prin « de călcat ») unealtă întrebuințată la călcatul rufelor sau hainelor; b) (adesea determinat prin « de frizat ») instrument care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin « de plug ») fiecare dintre cele două cuțite ale plugului. ♦ Fierul lat (sau mare) = brăzdar. Fierul lung (sau mic) = cuțitul care este fixat în grindeiul plugului și care taie brazda; d) clește de foc; e) (adesea determinat prin « roșu ») unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, cu care se ard unele râni sau se înseamnă vitele cu marca proprietarului. ♦ Expr. A arde cu fierul roșu = a interveni cu sancțiuni aspre; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă ; p. ext. sabie. ♦ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî; a pustii. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de fier uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi topite și turnate din nou. ♦ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nici o importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care se leagă prizonierii, deținuții. ♦ Piedică pentru cai. – Lat. ferrum.