Filistin – Cuvîntul vine de la străvechiul popor al filistenilor care locuiau pe meleagurile Siriei și Palestinei. După lupte îndelungate mai ales cu triburile evreilor, filistenii au fost înghițiți de popoarele vecine și, pe la mijlocul secolului al VII-lea (î.e.n.) au dispărut, de pe scena istoriei.
Prin analogie, numele lor a servit istoriei religioase spre a desemna un popor de eretici, blestemat de Dumnezeu și sortit pieirii. În preajma anului 1770, studenții germani au folosit cuvîntul filistin ca denumire peiorativă pentru negustorii tîrgoveți. Iar mai tîrziu același nume a fost adoptat de scriitorii romantici francezi ca termen de comparație pentru burghezii refractari și obtuzi în materie de artă și cultură. Astfel, din anticul popor al filistenilor, nu mai supraviețuiește astăzi decît cuvîntul ce califică o concepție de viață lipsită de orizont (filistinism) și pe mic-burghezii cu asemenea concepții (filistini). În articolul „Împotriva boicotului”, Lenin scrie: „Și numai niște filistini iremediabili și niște pedanți cu totul obtuzi, ar putea după terminarea bătăliilor istorice care au stabilit calea în zig-zag în locul căii în linie dreaptă, să rîdă de cei ce au luptat pînă la capăt pentru calea în linie dreaptă”. (Opere, vol. 13, pag. 9).
IST.