Definiția cu ID-ul 445548:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fin (fină), adj. – Delicat, gingaș, rafinat, mărunt, pur. – Mr. fin. It. fino, probabil prin filieră orientală (cf. ngr. φίνος, tc. fino, sb. fin), și în parte din fr. fin.Der. finețe, s. f. (rafinament, delicatețe), format de la fr. finesse, pe baza paralelismului tristețe-tristesse.