finețe sf [At: ODOBESCU, S. III, 50 / V: ~ță / Pl: (11-13) ~țuri / E: fr finesse] 1 Delicatețe a formei, a materiei. 2 Aspect plăcut. 3 Calitate (foarte) bună. 4 (Țes) Subțirime. 5 (Țes) Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui. 6 Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți de mie. 7 Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. 8 (Fig) Subtilitate. 9 (Fig) Ingeniozitate. 10 (Fig) Rafinament. 11 (Fig; lpl) Nuanță delicată, subtilă. 12 (Fig; prt; lpl) Abilitate. 13 (Fig; prt; lpl) Viclenie.