FIRE, fíri, s. f. 1. Natura încunjurătoare; lume. ♦ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Factură psihică și morală; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ♦ Loc. adj. În toată firea = matur, ajuns la dezvoltare deplină; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a se reculege, a se dezmetici. A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpîni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a-și pierde cumpătul, a se descuraja. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui. – V. fi.