FIRET, fireturi, s. n. (Mai ales la pl.) Broderie cusută cu fir; găitan de fir. Vine din curte în haine negre... cu galoane și fireturi. DAVIDOGLU, M. 66. În chipiul cu fireturi, capul nu-i mai părea cu muchii. SAHIA, N. 87. Veneau numai oameni de soi: ofițeri plini de găitane și fireturi la tunică. I. BOTEZ, ȘC. 20. ♦ (Rar) Fir de metal folosit la cusături și broderii. Șapca avea cîteva litere brodate cu firet de aur. DUMITRIU, B. F. 6. ♦ (Numai la pl.) Haine împodobite cu fireturi. Ofițerimea în fireturi. DELAVRANCEA, S. 226.