FLASC, -Ă, flașci, -e, adj. (Franțuzism) Moale, fleșcăit. Materie flască. ▭ Un bătrîn scund... cu obrajii flașci și argintuiți de barba nerasă de cîteva zile. DELAVRANCEA, H. T. 219. ♦ Fig. Fără vigoare, fără energie. Senzația de gol și de zădărnicie îi făcea fiecare mișcare flască, lipsită de resort. C. PETRESCU, A. 390. ♦ (Tehn.; despre corpuri solide) Fără rezistență la turtire, răsucire și încovoiere. Sacul e flasc.