FLATA, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.