FLOC, floace, s. n. și floci s. m. Smoc mic de păr, de lînă sau de mătase. Într-un ungher sta cojocul cu floace sure. CAMILAR, N. I 324. Nu se condamnase... să-și rupă floacele din cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 332. Se scutură [calul] o dată de-i săriră toate floacele de pe el și rămase ca uns cu unt de frumos. RETEGANUL, P. III 54.