FLOTILĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală. 2. (Înv.; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottille.

flotilă sf [At: URICARIUL XXI, 446 / Pl: ~le / E: fr flottile] 1 (Înv) Flotă (1) de vase mici și puțin numeroase. 2 Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului. 3 Mare unitate militară navală. 4 (Iuz; șîs ~ de aviație) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat.

*FLOTILĂ (pl. -le) sf. ⛵ Flotă de vase mai mici și puțin numeroase: a doua zi flotila ... ridica ancora și pornea spre apus I. -GH. [fr.].

FLOTILĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri, uneori și pe mări, în vecinătatea litoralului; mare unitate militară navală. 2. (Ieșit din uz; adesea determinat prin „de aviație”) Unitate în aviația militară, corespunzând regimentului din armata de uscat. – Din fr. flottile.

FLOTILĂ, flotile, s. f. 1. Unitate de nave militare, care acționează de obicei pe fluvii, pe lacuri și uneori în vecinătatea litoralului. N-a făcut armata la flotilă? DUNĂREANU, CH. 21. 2. (Învechit, determinat prin «de aviație») Unitate în aviația militară corespunzătoare regimentului din armata de uscat. Îndată ce-au început ostilitățile, am intrat la o flotilă de aviație. SADOVEANU, P. M. 22.

FLOTILĂ s.f. 1. Unitate navală militară care acționează pe fluvii sau pe lîngă litoral. 2. Veche denumire a regimentului de aviație. [Cf. fr. flottille, it. flottiglia].

FLOTILĂ s. f. 1. mare unitate navală militară pe fluvii sau pe lângă litoral. 2. veche denumire a regimentului de aviație. (< fr. flottille)

FLOTILĂ ~e f. 1) Unitate militară navală care acționează pe fluvii, lacuri etc. 2) Grup de nave ce îndeplinesc o sarcină comună. ~ de pescuit. 3) rar Unitate militară de aviație. /<fr. flottile

flotilă f. flotă mică: flotila română.

*flotílă f., pl. e (fr. flotille, d. sp. flotilla, dim. d. flota, flotă; it. flottiglia. Cp. cu cedilă, vanilie, camarilă). Flotă mică.

flotilă s. f., g.-d. art. flotilei; pl. flotile

flotilă s. f., g.-d. art. flotilei; pl. flotile

flotilă s. f., g.-d. art. flotilei; pl. flotile

FLOTILĂ DE AVIAȚIE unitate de aviație care grupează mai multe escadrile de aceeași categorie.