FOC, focuri, s. n. I. 1. Ardere violentă cu flacără și cu dezvoltare de căldură ; (concr.) materie în curs de ardere. ♦ (În exclamații sau imprecații, adesea glumeț sau fam.) Ce frumoasă se făcu. . . arz-o focul ! (EMINESCU). ♦ Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flăcări colorate. ♦ Expr. A lua foc = a se aprinde. A sta ca pe foc = a fi nerăbdător, neliniștit. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens. A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-și expune viața (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mîna altuia = a pune pe altcineva să întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsînd munca pe seama altuia. A pune mîna în foc (pentru cineva) = a garanta, a da chezășie pentru faptele cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva). Harnic (iute etc.) de mânîncă foc = foarte harnic (iute etc.). A se face (sau a se mînia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mînie. ♦ (Ajută la formarea superlativului absolut, ținînd locul lui „foarte”) Unele pălării. . . sînt scumpe foc (MACEDONSKI). (Expr.) De mama focului = grozav, strașnic. ♦ Arderea din vatră, cuptor, sobă etc., făcută pentru degajare de căldură. Să stai visînd la foc (EMINESCU). ♦ Fig. Lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările. ♦ Fig. Strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal prețios etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampă). Lampă cu trei focuri (CONTEMPORANUL). 2. Incendiu. ♦ Expr. A trece (o țară, un oraș etc.) prin foc și sabie = a incendia, a distruge cu forța armată. 3. Împușcătură; p. ext. salvă, tir. ◊ Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă. Foc ! = comandă militară pentru începerea unei trageri. ♦ Expr. A deschide focul = a începe să tragă cu arma. A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți. ♦ Fig. Luptă, război. Unitățile intrate în foc (ȘADOVEANU). 4. Pînză triunghiulară susținută de bompreș la prora unei nave. 5. Lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă. II. Fig. 1. Entuziasm, avînt, înflăcărare. ◊ Loc. adj. (Plin) de foc = înfocat, înflăcărat, aprins. ◊ Loc. adv. Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere. ♦ Expr. (Urmat de un genitiv) În focul. . . = în momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastîmpăr. Cei repezi, cu foc în copite (MACEDONSKI). 3. Durere, chin, jale, necaz. ◊ Expr. A-și vărsa focul = a se destăinui, a-și descărca sufletul, a-și spune durerea; a-și descărca nervii, a se răcori. A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință. ◊ Nenorocire, pacoste, urgie. ◊ Expr. (Fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Lat. focus.