focușor sn [At: ISPIRESCU, L. 299 / V: ~cșor / Pl: ~oare / E: foc¹ + -ușor] 1-2 (Șhp) Foc¹ (1) (de intensitate mică) Si: foculeț (1-2), focurel (1-2), focuț (1-2). 3 (Fig) Dragoste puternică Si: dor, chin. 4 Bețișor aprins care trece din mână în mână la un joc de societate țărănesc Si: lumânărică. 5 (Reg) Plantă utilizată la fabricarea populară a vopselelor.