Definiția cu ID-ul 497857:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

folos (foloase), s. n. – Profit, avantaj, beneficiu, utilitate. Ngr. ὄφελος, redus la φέλος (Cihac, II, 660; Murnu 25; Pușcariu, Lr., 261). – Der. folosi, vb. (a fi util; a sluji; a ajuta; refl., a avea profit; a cîștiga, a beneficia; a se întrebuința); folosință, s. f. (înv., profit, utilitate; folosire; uzufruct); folositor, adj. (util; înv., îndatoritor, săritor); nefolositor, adj. (inutil). – Din rom. provine rut. fol’os, fol’osyty (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408).