fortăreață sf [At: HAMANGIU, C. C. 121 / V: (înv) fortăreț sn / Pl: ~ețe / E: fr forteresse] 1 Loc important din punct de vedere militar, puternic întărit, pregătit pentru apărare de lungă durată în caz de asediu Si: cetate, cetățuie, (înv) forteță Cf baștă. 2 (Îs) ~ zburătoare Denumire dată în timpul celui de-al doilea război mondial unor avioane de bombardament foarte mari. 3 (Fig) Ceea ce rezistă atacurilor sau influențelor exterioare.