Definiția cu ID-ul 497902:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frecvent (frecventă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).