frică sf [At: COD. VOR. 6/5 / Pl: (rar) ~ici / E: ns cf ngr φρίϰη] 1 Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar Si: înfricoșare, teamă. 2 Lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă. 3 Spaimă. 4 Repulsie (violentă) suscitată de ceva sau cineva. 5 (Reg; îe) ~ca păzește bostănăria (sau pepenii) Dacă nu le-ar fi teamă, oamenii ar face multe lucruri nepermise. 6 (Pop; îe) Meșter (de) strică, și drege de ~ Se spune unui meseriaș într-un domeniu oarecare. 7 (Îla) Fără ~ Curajos. 8 (Îlav) Fără (nici-o) ~ Cu curaj. 9 (Îvr; îla) Cu ~ Îngrozitor. 10 (Îlav) Cu ~ Cu teamă. 11-12 (D. oameni sau acțiunile lor; îljv) Cu ~ca lui Dumnezeu (În mod) cucernic. 13-14 (Îal) (În mod) cinstit. 15 (Îlav) Nici de ~ Nicidecum. 16 (Îlav) În nici un caz. 17 (Mol; îlav) Cu de-a ~ca Amenințând pe cineva. 18 (Îae) Forțând pe cineva. 19 (Îe) A ști de ~ca cuiva (sau, pop. a ști pe cineva. de ~ sau înv. a avea cuiva de ~) A se teme de cineva. 20 (Îae) A respecta cu strictețe ordinele, dispozițiile cuiva, temându-se de represaliile acestuia. 21 (Îc) A băga (cuiva) ~ca în oase (sau a băga ~ca în cineva) A înfricoșa pe cineva. 22 (Îe) A duce ~ca cuiva (sau a ceva) A-i fi teamă de cineva sau de ceva. 23 (Îae) A-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. 24 (Îe) A fi cu ~ca în spate (sau în sân) A fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă. 25 (Pop; îe) ~ca lui! Ce frică i-a fost!