fund sn [At: URECHE, L. 188/23 / Pl: ~uri / E: ml fundus] 1 Partea de jos a unui vas, formând baza lui. 2 Cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe fundul (1) unui vas. 3 Partea de jos a unei ambarcațiuni sau a unei nave. 4 Parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient. 5 Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. Si: cârpător. 6 (Spc) Fundătoare. 7 (Fam) Șezut. 8 (La pantaloni) Tur. 9 Burduf de pernă. 10 Partea de jos, închisă, a unei cavități naturale. 11 Limita de jos. 12 (Îs) ~ul văii Loc unde se înfundă o vale. 13 (Pop; îs) ~ul pământului Loc situat la mare adâncime sub pământ. 14 (Pop; îe) A da de ~ A se înfunda. 15 (Îe) A se da la ~ A se lăsa în adâncul apei Si: a se cufunda. 16 (Fam; îae) A dispărea din viața publică Si: a se retrage. 17 (Fam; îae) A se ascunde pentru a scăpa de sub urmărire. 18 (Fig) Adânc. 19 (Pop; îe) A-i da (cuiva) de ~ A-i descifra (cuiva) cele mai ascunse gânduri. 20 (Îae) A înțelege pe deplin (pe cineva). 21 Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc Cf capăt, margine. 22 (Îs) ~ul ~ului Punct foarte depărtat. 23 (Îas) Locul cel mai adânc. 24 (Îas) Extremitate pe orizontală sau pe verticală. 25 (Cu determinări indicând o regiune) Punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural. 26 Partea dinapoi a unui vehicul. 27 Partea din spate a unei case. 28 Parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii. 29 (Îls) Sac fără ~ Om lacom, nesățios. 30 (Îlav) Loc unde se găsește o cantitate inepuizabilă din ceva. 31 Partea de deasupra unui acoperământ de cap. 32 (Înv) Fond al unui tablou.