FURAT¹ s. n. Faptul de a fura. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat și cu șulerie. NEGRUZZI, S. I 86. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. Cîntă, mîndră, trăgănat... Că-s cu trei cai de furat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. Avea bani, avea inele... Dar vezi, frate, ce păcat, Era toate de furat. ALECSANDRI, P. P. 230. ◊ Expr. Pe furate sau pe furatele = prin furt, prin răpire. – Forme gramaticale: (în expr.) furate, furatele.