Definiția cu ID-ul 498008:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fustă (fuste), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι < it. fustana, și acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin și alb. fustë și fustan, bg. fusta și fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s. n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Șeineanu, III, 54).