fústă f., pl. e (turc. fusta, fystan, ngr. fústa, fustáni, bg. fusta, alb. fustă, d. it. fustagno, fr. fûtaigne, sp. fustán, pînză de bumbac, care vine d. mlat. fustáneum, tradus după mgr. xýlina lina, pînzeturĭ de lemn (= de bumbac). Cp. cu undelemn și germ. baumwolle, bumbac). Rochia care se poartă de dedesupt, odinioară numaĭ albă, ca și izmenele. Rochie: polca și fusta. Fig. iron. Protecție de fuste (Em.), protecție de emeĭ. V. cotillon, hondroc.