fârtai, fârtaie, (fărtai), s.n. – (reg.) 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi, 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1.700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALRRM, 1971: 410). – Din magh. fertály (Bud, 1908; Scriban, DEX, MDA) < germ. Viertel „sfert” (Scriban).