Definiția cu ID-ul 445366:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
făgădău (făgădaie), s. f. – Cîrciumă. Mag. fogadó (DAR; Gáldi, Dict., 127). În Trans. și Maram. – Der. făgădar, s. m. (cîrciumar), cu suf. -ar (după DAR, din mag. fogadós, cu schimbare de suf.); făgădăriță, s. f. (cîrciumăreasă). Cf. făgădui.